Tulburările senzoriale orofaciale sau tulburările de oralitate sunt regrupate în sindromul oral senzorial.
Tulburările senzoriale orofaciale, sunt întâlnite tot mai des la copii de la o vârstă fragedă și sunt legate de dificultățile de alimentație prin apariția unei sensibilități exacerbate la nivelul cavității bucale.
Există două forme de tulburări de oralitate alimentară care pot fi cauzate de:
– dificultăți funcționale precum tulburări de înghițire, mestecat, digestie sau supt ;
– tulburări senzoriale – hipersensibilitatea/hiposensibilitatea orală, la alimente sau la atingerea feței;
• copilului nu îi place să mănânce;
• selectivitate foarte crescută la alimente;
• selectivitate legată de gust temperature;
• panoul alimentar este foarte limitat (mai puțin de 20 de alimente);
• copilul poate vomita sau vomită în timpul meselor, care implică o perioadă lungă de timp(mesele pot dura mai mult de 45 de minute);
• introducerea alimentelor noi este foarte dificilă sau imposibilă;
• copilul limitează acceptarea alimentelor în funcție de culoare, formă sau mărime;
• copilul prezintă un mecanism de apărare senzorială (nu suportă să aibă mâinile murdare, de exemplu).
• orele de masă devin o perioadă de conflicte și negocieri constante.
• copilul nu-și satisface nevoile nutriționale.
De la alăptare sau biberon până la hrana adulților printr-o diversificare treptată a gusturilor și texturilor, oralitatea alimentară nu se dezvoltă întotdeauna într-un mod atât de clar și armonios. Unii copii între 0 și 3 ani au, de fapt, o tulburare de oralitate alimentară (citată și ca tulburare de alimentație după unii autori) în legătură cu o istorie dificilă, o experiență dureroasă, supărătoare a oralității lor în primele luni de viaţă; sunt studii care îi clasifică drept copii cu „tulburare de alimentație post-traumatică”. Tulburarea de hrană orală se manifestă apoi printr-un refuz parțial sau total al hranei orale provocând malnutriție sau subnutriție la copil, cu toate consecințele somatice pe care acestea le pot provoca.
Dincolo de preocupările legate de curba de creștere, este o mare consternare pentru părinții care nu își pot hrăni copilul. Se simt neputincioși, vinovați, își pun la îndoială capacitatea de a fi părinți. Hrănirea este laborioasă, orele de masă sunt lungi, stresante, dificile, pentru o cantitate de aliment de cele mai multe ori foarte limitată și lipsită de satisfacții.