Dacă unui copil i se permite să rămână într-un anumit stadiu de dezvoltare, pentru o perioadă de timp prelungită, devine din ce în ce mai dificilă implementarea și acceptarea noilor programe de educare terapeutică buco-facială.  Din cauza dizabilităților fizice și/sau mintale, poate fi dificilă trecerea de la o dietă lichidă, furnizată prin ”turnare”, spre una solidă sau semisolidă, în baza unui program constant în funcție de  vârsta, maturitatea sau dezvoltarea copilului . 

  Urgent  pacientul  trebuie sprijinit/învățat să realizeze trecerea de la lichide la semisolide și apoi, cât  mai rapid posibil, la alimente solide.  Folosirea continuă a unei diete lichide încurajează modelele infantile de supt și de înghițire, iar pentru instalarea normalității  la nivelul mușchilor buzelor și ai limbii avem nevoie de o stimulare continuă și constantă.

Se impune implicarea directă a familiei, aparținătorilor, specialiștilor pentru dezvoltarea abilităților de hrănire conform programului individualizat de stimulare oro-facială.