Torticolisul muscular congenital sau gâtul strâmb este o afecțiune la sugari diagnosticată la naștere sau la scurt timp după aceea și se caracterizează prin înclinarea laterală a capului și deficit de rotație a coloanei cervicale contralaterală – rezultatul scurtării și îngroșării unilaterale sau al contracției excesive a mușchiului SCM. Anomalia de bază este cunoscută sub numele de fibroză endomizială cu depunere de colagen și migrarea fibroblastelor în jurul fibrelor musculare individuale. Aceasta duce la o limitare a mobilității capului atât în rotație cât și în flexie laterală în grade diferite de contractură a gâtului.

Torticolisul  congenital este prezent la 16% dintre nou născuți și reprezintă a 3-a anomalie congenitală musculo-scheletică cea mai frecventă la BB. Este mai prezent la BB de sex masculin și în 69-90% din cazuri este asociat cu o plagiocefalie (cap plat).

La nou născut tendonul SCM acoperă în întregime procesul mastoid – care  nu este complet dezvoltat și este subordonat tracțiunii SCM – astfel toată înclinarea și toată rotația asimetrică a capului ca în cazul TMC va produce o asimetrie a proceselor mastoide.

Analizele cefalometrice au evidențiat că un torticolis persistent lăsat fără tratament poate conduce la o asimetrie craniană și facială. Când asimetria se produce, deformarea de la baza craniului apare precoce cu schimbări mai semnificative în fosa craniană posterioară, deformarea ușoară se dezvoltă mai târziu în copilărie.

Funcționarea asimetrică a mușchilor gâtului slăbește mecanismele de control postural. Informațiile senzitive anormale transmise SNC au ca rezultat apariția unei instabilități care trebuie compensată cu ajutorul sistemului vizual (poate fi o afectare secundară a dezvoltării vizuale a copilului).

 Pentru prevenirea acestor sechele este necesar tratamentul SCM.

Etiologie

  • TMC apare la 0,4 până la 3,94% din nașteri, ( în funcție de diferite studii)
  • Este a treia anomalie musculo-scheletică cea mai frecventă la sugari. 
  • Adevărata etiologie rămâne controversată . Până în prezent au fost descrise peste 80 de cauze care pot provoca torticolisul.

Cauze  frecvente:

Musculare în peste 80% din cazuri

  • Tipuri de torticolis muscular – Fibromatoza coli: torticolis cu masă palpabilă în SCM;  rigiditate a SCM fără prezența unei formațiuni ;
  • Torticolis postural fără rigiditate și prezența unei formațiuni palpabile la nivelul mușchiului
  • Traumatism la naștere: luxație, ruptură a mușchiul sternocleidomastoidian
  • Anomalii congenitale la nivelul joncțiunii cranio-vertebrale: fuziune occipito-atlantoidă sau sindrom Klippel-Feil
  • Tumora sternocleidomastoidiană, anomalii oculare, factori mecanici intrauterini

O ipoteză comună a torticolisului muscular este  constrângerea intrauterină care limitează mobilitatea capului și conduce la  grade progresive de contractură a gâtului. Severitatea depinde de durata imobilității prenatale. Nu există nicio diferență în severitatea clinică în funcție de modalitatea de naștere.

Aceste teorii intra–uterine tind să explice numărul mare de deformări prezente la naștere; mulți autori  subliniază constrângerile la care este supus fetusul în uter și asocierea între torticollis, plagiocefalie, decolarea urechilor, scolioza și luxațiile congenitale de șold.

Alte teorii asociate TMC sunt traumatismele la naștere, cu apariția hematomului la naștere prin rănirea SCM și înlocuirea cu țesut fibros (totuși studiile histologice nu susțin această teorie).  Se remarcă incidența nașterilor pelviene asociată cu TMC care pot susține rolul traumatismelor în această patologie ;

Anumiți autori sugerează că torticolisul intrauterin  predispune BB fie  la o prezentare pelviană sau la o naștere cu ajutorul forcepsului.

Teoriile recente arată că  TMC este considerat ca o sechelă  a unui sindrom de lojă intra-uterină sau perineală.

Torticolisul poate să nu fie prezent la naștere și să apară mult mai târziu  ca urmare a unei poziții de menținere incorectă a copilului.

Cum pot fi identificate de părinți  semnele torticolisului:

  • Capul înclinat în majoritatea timpului de aceeași parte
  • Un ochi mai închis  în raport cu celălalt
  • Utilizarea unui braț mai mult decât a celuilalt ( nu determinăm dacă este dreptaci sau stângaci înainte de vârsta de 2 ani)
  • Rostogolirea din DD în DV sau din DV în DD se face întodeauna de aceeași parte
  • Târârea se realizează cu un singur braț
  • Gamba sau brațul  îndoit și/sau lipit de corp numai de-o parte

Este important ca părinții să fie atenți ca BB să-și  dezvolte simetric achizițiile motrice, iar prezența unei asimetrii poate reprezenta un torticolis  sau alte asimetrii associate.

Abordarea torticolisului se realizează printr-un program individualizat de fizioterapie dar si un managementul conservator care include, educarea părinților/ îngrijitorilor cu privire la abilitățile de poziționare și manipulare care promovează rotația activă a gâtului spre partea afectată și descurajarea copiilor de la înclinarea capului spre partea afectată.