Scolioza idiopatică  este definită ca o deformare complexă tridimensională a coloanei vertebrale și a trunchiului care se dezvoltă la un copil aparent sănătos și care poate progresa în relație cu factori multiplii, în timpul oricărei perioade rapide de creștere, sau mai târziu în timpul vieții (Rigo, Grivas, O’Brian, 2010).

Datorită frecvenţei foarte mari, 2-3% din totalul maladiilor copilăriei, cât şi datorită gravităţii ei, netratată sau tratată insuficient, scolioza scurtează viaţa bolnavului.Scolioza este proprie omului, postura corectă este un preambul pentru dezvoltarea acesteia. În ortostatism și în dinamica corporală  ființa umană prezintă  strategii mecanice pentru o gestionare complexă în ceea ce  privește controlul stabilității și al mișcării.  Toate aceste automatisme  pe care corpul uman  le deține, pot avea consecințe negative pe termen lung prin:

  • schimbări asupra mecanicii articulare;
  • favorizează procesele degenerative;
  • favorizează apariția durerilor musculo-scheletice.

OBIECTIVELE TRATAMENTULUI

  • Oprirea/încetinirea progresiei scoliozei;
  • Îmbunătățirea formei tridimensionale a trunchiului și a posturii globale;
  • Îmbunătățirea stării generale de sănătate;
  • Acceptarea de către pacient a diformității și a tratamentului;
  • Diminuarea limitărilor funcționale;
  • Îmbunătățirea funcției respiratorii;
  • Menținerea corecției /estetica corpului.

TRATAMENT

Metoda Schroth

Lucru cognitiv, senzorio-motor şi kinestezic (învaţă pacientul să-şi îmbunăţăţească postura scoliotică 3D, dezechilibrul muscular şi forma scoliozei).

Principiile metodei Schroth:

  • Auto-elongarea
  • Deflectarea
  • Derotarea
  • Facilitarea
  • Stabilizarea

Programul individualizat de fizioterapie/ kinetoterapie, trebuie susținut cu un autocontrol postural  zilnic pe  care pacienții ar trebui să-l managerieze, începând de  la poziția așezat la masă, la școală, la serviciu sau în timpul liber. Poziționarea corectă  în  așezat, este foarte importantă pentru regiunea spatelui și astfel,  se impune să avem în vedere că fiecare minut în care menținem  poziția așezat sau ghemuit în mod greșit, ar putea fi asociată cu executarea unui exercitiu în mod incorect. Postura gresită însușită timp de mulți ani,  nu va putea fi schimbată cu  ușurință pentru că aceasta  favorizează mișcările greșite, dar și deprinderea acestora; se impune schimbarea imediată a acestor modele de mișcare, printr-o autocorecție cu  însușirea  reprezentării unei noi scheme corporale la nivelul SNC, care va determina suprimarea imaginii greșite. Pacientul  purtător de scolioză  va trăi toată viața cu acest diagnostic, dar poate depăși tot ce implică această disabilitate, prin  adoptarea  unei noi scheme corporale, cu influență majoră asupra staticii vertebrale.

 

Metoda Mézières

Este o tehnică de reeducare posturală, care vizează relaxarea tensiunilor musculare și corectarea coloanei vertebrale.Ea se realizează menținând posturi foarte precise însoțite de lucru respirator.

  • Scop terapeutic- abordarea corpului în totalitate (corecţii precise pentru recâștigarea mobilității);
  • Scop educativ – conștientizarea schemei corporale greșite (integrarea într-o nouă schemă corporală corectată);
  • Scop preventiv – aplicarea precoce (evită compensările – tensiunile musculare sunt la originea tulburărilor posturale).

Metoda Mézières diferă în totalitate de metodele clasice deoarece ea nu este niciodată o activitate izolată, ci întotdeauna ia în calcul corpul în întregime. Lanțurile musculare identificate de către Françoise Mézières sunt definite ca un ansamblu de mușchi poliarticulari cu aceiași direcție, care se succed, trecând unul peste altul fără discontinuitate (ca țiglele unui acoperiș). Fiecare lanț muscular se comportă ca unul și același mușchi, cu scopul de a lucra simultan asupra corpului.Kinetoterapeutul trebuie să fie un bun observator și să aibă cunoștințe de biomecanică musculară ireproșabilă  și să descopere tensiunile ascunse, responsabile de leziuni (partea cea mai delicată a acestei tehnici).

          „Să  vadă, să simtă, să înțeleagă”  – este principiul pe care-l dorește F. Mézières de la kinetoterapeut/fizioterapeut.

Avantajul metodei Mézières rezultă din faptul că, în același timp, o acțiune pe mușchi, pe durere, relaxează contractura și blocajul articular al pacientului.Când contractura devine retracție, numai metoda Mézières poate să dea mușchiului lungimea ideală iar în cazurile ”mai vechi” kinetoterapeutul nu trebuie să uite să corecteze pacientul la nivelul schemei sale corporale prin mijloace ajutătoare (conștientizare, oglindă etc. ) Tehnicile de întindere musculară utilizate de metoda Mézières au ca scop alungirea lanțurilor mio-fasciale retractate și permit corectarea simultană a tuturor dezechilibrelor, în funcție de posibilitățile subiectului, fiind astfel favorizată libertatea mișcărilor respiratorii. Pentru a fi eficiente, tehnicile trebuie să acționeze asupra corpului în totalitate și să includă în același timp depistarea și tratarea compensărilor. Obținerea unei posturi globale se realizează progresiv, în funcție de tensiuniile și retracțiile individuale. Dacă postura globală combate retracțiile lanțului muscular posterior, aceasta poate influența și alte retracții mio-fasciale evidențiate prin examinarea fizioterapeutică și testele de punere în tensiune.

Metoda FED – fixare-elongare-derotare a coloanei vertebrale

Metoda FED constă în fixarea tridimensională, elongarea şi derotarea coloanei vertebrale, prin presiune corectivă, realizată intermitent, dar şi control postural al pacientului în timpul perioadelor de relaxare.Prin corectarea poziţiei coloanei vertebrale, pacientul va primi stimuli de însuşire a acestei poziţii. În urma acestor informaţii primite, vor fi stimulaţi receptorii spinali, placa neuromusculară şi corpusculii Golgi care, în mod normal nu acţionează. Se iniţiază sub formă asistată de către aparat o facilitare neuromusculară proprioceptivă cu antrenarea unor fibre musculare care rămân permanent atrofiate din cauza lipsei de activitate.Ritmul şi coordonarea respiraţiei, conştientizarea şi reeducarea controlului postural se iniţiază în momentul în care pacientul se află în suspensie în aparatul FED. Se ştie că denervarea experimentală a musculaturii spinale la animale produce scolioză.Astfel, pacientul care a suferit o deformare a coloanei vertebrale de-a lungul timpului, ajunge sa achiziţioneze anumite deprinderi posturale de care nu este conştient, tocmai pentru că interoceptorii nu mai acţioneaza normal. De aceea este necesară o forţă corectoare, exterioara pentru ca pacientul, încetul cu încetul să conştientizeze din nou poziţia corectă şi să fie capabil să-şi stimuleze mecanisme adecvate, ca să-i permită să se autocorecteze.

Efectele metodei FED sunt următoarele:

  • dezvoltarea cartilajului neurocentral şi epifizar inhibate;
  • modificarea orientării patologice a inelului fibros al discului intervertebral;
  • corectarea de partea concavă a deformărilor elementelor articulaţiilor intervertebrale;
  • creşterea mobilităţii articulare şi la nivel intercostal;
  • stimularea de partea concavă a sistemelor proprioceptive;

O colaborare perfectă pacient-kinetoterapeut se cere în însuşirea acestei metode FED deoarece este o muncă extrem de dificilă, dar cu ajutorul aparatului, învăţarea este mult mai uşoară, rapidă şi eficientă. Dispozitivul de care dispune acest aparat permite programarea forţei braţului mecanic, corecţia şi conştientizarea poziţiei ortostatice. Un alt avantaj al acestei tehnici este că se produce derotarea coloanei vertebrale, elongarea musculaturii retractate, obţinându-se o repoziționare și o reinformare  a coloanei vertebrale a unei poziții corecte.Este o metodă care executată corect, continuu şi constant sub îndrumarea specialiştilor, evită intervenţia chirurgicală şi înlătură costurile ridicate pentru sistemul românesc de sănătate. Este o metodă neinvazivă,  iar tratamentul complex  de fizioterapie/kinetoterapie și tehnica FED ajută pacientul să-și îmbunătățească calitatea vieții.Ţinând cont de faptul că în scoliozele grave, capacitatea vitală este scăzută cu 30-50%, reeducarea respiratorie face parte integrantă din programul de kinetoterapie şi are ca scop reeducarea şi întreţinerea funcţiei respiratorii în ansamblu, precum şi asuplizarea în corecţie, modelarea regiunii toracice, reeducarea respiratorie pentru ameliorarea morfologiei toracelui.

CORSETUL CHENEAU – are triplă acțiune:

  • pasivă (sprijinul gibozităţi pe corset, provoacă o translație a toracelui către camerele de expansiune);
  • activă (fiecare mișcare respiratorie va accentua acest sprijin);
  • dinamică (pacientul are tendința să “scape” progresiv de acest sprijin, astfel că vom adăuga pernițe de corecție – pentru a crește corecția).