Leziunile plexului brahial variază ca severitate și cauză iar  efectele pot fi ușoare sau severe. Din păcate, incidențele traumatice ale leziunilor de plex brahial sunt în creștere, ducând adesea la dificultăți sociale și financiare severe și afectând în mare măsură calitatea vieții.

  • incidență de 0,8-1 la 1.000 de nașteri a fost raportată pentru paralizia la naștere a plexului brahial în SUA.
  • reprezintă aproximativ 45% din accidentele la naștere
  • afectarea la nivelul C7 este de obicei prezentă în 20% din cazuri.

Plexul brahial reprezintă rețeaua de nervi care trece prin canalul cervico- axilar pentru a ajunge la nivelul axilei și inervează brațul, antebrațul și mâna. Este un plex nervos somatic format prin intercomunicarea dintre ramurile ventrale a rădăcinilor celor 4 nervi cervicali inferiori (C5-C8) și primul nerv toracic (T1) și este responsabil de inervația cutanată și musculară a întregului membru superior, cu două excepții: mușchiul trapez inervat de nervul accesor spinal ( XI) și de nervul intercostobrahial în regiunea  axilară.

Reprezentare schematică a rețelei de nervi din plexul brahial.

Paralizia de plex brahial este cea mai frecventă formă de paralizie obstetricală a plexului brahial, care apare la naștere  ca urmare a: întinderii, ruperii sau avulsiei/smulgeri  rădăcinilor plexului de la nivelul măduvei spinării. Cea mai frecventă cauză a paraliziei  este tracțiunea laterală excesivă sau întinderea capului și gâtului copilului în direcții opuse în timpul nașterii, asociată de obicei cu distocie de umăr. Acest lucru se poate întâmpla în timpul nașterii,  deoarece  capul poate fi: deviat față  de planul axial,  poate exista o compresie a plexului brahial, o întindere și  o rupere a acestuia.

Uneori, tracționarea  umărul sugarului în timpul nașterii sau presiunea excesivă asupra brațului ridicat al copilului în timpul nașterii pelviene  poate provoca leziuni la nivelul  plexului brahial.

Două forțe potențiale acționează asupra plexului brahial în timpul travaliului:

  • forța expulsivă naturală a uterului
  • forța de tracțiune aplicată de obstetrician. 

Leziunea rădăcinilor nervoase C5 și C6 (în unele cazuri este implicat și C7)  este produsă de obicei prin mărirea distanței la naștere  dintre umăr și cap, iar această leziune afectează mișcarea și sensibilitatea  cutanată la nivelul membrului superior. În funcție de severitatea leziunii, paralizia se poate rezolva de la sine într-o perioadă de câteva luni sau poate necesita terapie de reabilitare sau intervenție chirurgicală.

Nervii afectați  sunt:

Nervul axilar – provine din ramura terminală a cordonului posterior care primește fibre din C5 și C6. Inervează articulația umărului, mușchiul rotundul mic și deltoidul, tegumentul  părții superior laterale a brațului.

Nervul musculocutanat – provine din ramura terminală a cordonului lateral care primește fibre din C5-C7.  Inervează mușchii compartimentului anterior al brațului și tegumentul de pe partea laterală a antebrațului

Nervul suprascapular– provine din trunchiul superior primind fibre din C5, C6 adesea C4. Inervează supraspinosul, infraspinosul și articulația umărului.

Prezentare clinică

  • afectarea rotatorilor laterali ai umărului, a flexorilor brațelor și a mușchilor extensori ai mâinii.
  • poziția MS se caracterizează prin: brațul “atârnă” lateral și este rotat medial, antebrațul extins și pronat, iar articulația pumnului în flexie.
  • pierderea sensibilității pe partea laterală al antebrațului.
  • brațul nu poate realiza mișcarea de ABD; se pierde capacitatea/forța de flexie a cotului și supinația antebrațului.

Mușchii cel mai adesea afectați, fie de o  paralizie parțială sau  totală, sunt:

  • supraspinos și infraspinos ca urmare a afectării nervului suprascapular;

 La pacienții afectați mai sever mușchii implicați sunt următorii:

  • deltoid, bicepsul, brahial și subscapular (C5 și C6).

 Flexia cotului este afectată din cauza hipotonei mușchilor biceps și brahial.

Dacă rădăcinile sunt deteriorate deasupra joncțiunii lor, apare  paralizia mușchilor :

  • romboizi și a dințatului anterior, producând hipotonia, retracția și protacția scapulei.

Investigații

  • Raze X la nivelul toracelui – pentru a exclude fractura de claviculă sau de humerus
  • RMN-ul umărului – poate evidenția luxația umărului; prezența pseudomeningocelului indică o leziune prin avulsia a rădăcinilor nervoase afectate ale coloanei vertebrale
  • Scanarea CT a umărului – poate indica o luxație a umărului; prezența pseudomeningocelului indică o leziune prin avulsia a rădăcinilor nervoase afectate ale  coloanei vertebrale.
  • Studii referitoare la EMG/conducție nervoasă –  pot evidenția prezența unor fibrilații ale potențialelor de 

Unele leziuni ale plexului brahial se pot vindeca fără tratament. Mulți copii care au accidente cu afectarea plexului brahial în timpul nașterii,  se pot  recupera până la vârsta de 3 până la 4 luni sau recuperarea  poate dura până la doi ani. Din fericire, între 80% și 90% dintre copiii cu astfel de leziuni vor atinge funcția normală sau aproape normală dacă urmează un tratament individualizat cu un profesionist specializat în dezvoltarea copilului. Tratamentul leziunilor plexului brahial include fizioterapie/kinetoterapie individualizată, poziționare și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale.

De când începem poziționarea bebelușului ?

Încă de la naștere se impune poziționarea corectă a copilului respectând fiziologia și dezvoltarea sa motorie. Pe măsură ce acesta crește, repoziționarea se adaptează evoluției sale motorii, iar motricitatea  liberă face parte din acest proces, find foarte importantă în dezvoltarea sa.

Conceptul de motricitate liberă înseamnă să lăsăm copilul să dobândească natural, prin mișcare, fără intervenția adultului, diferite poziții necesare dezvoltării sale psihomotorii.

Tehnicile de repoziționare pot fi diverse  și constau în :

  • Schimbarea frecventă a poziției BB
  • Evitarea contactului prelungit în poziția de DD
  • Limitatea menținerii BB într-o poziție preferențială, de partea mobilă( plagiocefalia este asociată cu un torticollis sau o atitudine preferențială)
  • Evitarea pozițiilor statice timp îndelungat (câteva ore)

Concluzia – alternanța  poziționării și respectarea dezvoltării neuro-motorii a copilului este cheia combaterii deficiențelor !